Dragonul barbos (Agama cu barba, Pogona vitticeps) este o soparla destul de sociabila. Daca exemplarele tinere sunt ceva mai timide, mai sperioase, cele adulte par sa manifeste o inclinatie spre contactul cu persoanele cunoscute si pot fi manuite cu usurinta. .
Agama cu barba poate fi manuita fara probleme, dar trebuie sa avem grija la coada. Ca la toate soparlele, este destul de sensibila si se poate rupe. Nu se rupe la fel de usor ca la soparlele de pe la noi, dar, daca se rupe, creste mult mai greu decat la speciile autohtone.
Trebuie manuita cu miscari lejere. Se sperie de miscarile bruste, ca si de zgomotele puternice. Se obisnuieste destul de usor cu vocea si chiar cu chipul stapanului. Spre deosebire de serpi care sunt aproape orbi, soparlele au vederea destul de agera.
Nu ne putem astepta sa dea din coada de bucurie la vederea stapanului, dar devine mai atenta cand il vede sau il aude, pentru ca se formeaza un reflex bazat pe asocierea stapan - hrana. in ce priveste hrana, agama cu barba nu este nici exclusiv insectivora, nici exclusiv vegetariana.
Are cate putin din fiecare. Puii se hranesc mai mult cu insecte, dar au nevoie si de vegetale. Adultii au nevoie mai mult de vegetale si mai putin de insecte. Hrana trebuie sa fie cat mai diversificata. Viermii, greierii, cosasii, lacustele, salata verde, frunzele de papadie si fructele sunt cele mai frecvente in dieta acestei soparle.
Multi herpetologi considera dragonii barbosi ca una dintre cele mai bune soparle de crescut ca animalute de casa datorita temperamentului, marimii si aspectului lor. Dragonii barbosi sunt denumiti dupa capacitatea lor de a-si extinde si de a-si innegri pielea de pe partea ventrala a gatului, dand impresia unei barbi.
2 comentarii:
13 noiembrie 2009 la 08:28
superb animal, pentru mai multe detalii despre specie si cresterea ei in captivitate contactati-ma :p
13 noiembrie 2009 la 10:33
Da de acord... contactati-l ca merita ;;) in caz ca vreti sa aveti grija de una
Trimiteți un comentariu